Impulsul cel mai important a venit din contactul nemijlocit cu mişcarea naţională din părţile Aradului, care începând cu epoca memorandistă stăruie pe linia activismului, jucând un rol de antemergător în toată Transilvania. Credincios idealului naţional, Vasile Goldiş a susţinut cu fermitate interesele românilor din Transilvania şi Banat în numeroasele sale  intervenţii de la tribuna Parlamentului din Budapesta. S-a remarcat şi printr-o activitate publicistică de excepţie, susţinând plenar interesele naţiunii române, dovedindu-se un spirit european, o paradigmă pentru contemporani şi pentru posteritate. Prezent la toate acţiunile care au pregătit Marea Unire, a elaborat şi a susţinut cu solemnitate Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, la baza căreia au stat ideile democratice care vor marca viaţa politică românească de atunci şi de mai târziu.

Larga şi realista viziune politică, susţinută şi de o bogată informaţie sociologică, îl situează pe Vasile Goldiş în rândul gânditorilor de marcă din vremea sa, punând în lumină o solidă platformă teoretică şi o fină intuiţie a „spiritului timpului”, militând pentru o profundă democratizare a societăţii. Vasile Goldiş a fost duşmanul declarat al pasivităţii de orice natură şi rămâne, în condiţiile epocii sale, unul dintre luptătorii cei mai activi pentru drepturile naţionale ale românilor din monarhia austro-ungară. În activitatea pe care a desfăşurat-o s-a arătat preocupat în egală măsură şi de soarta altor popoare şi naţionalităţi, dar a căutat mereu căile de apropiere între români şi maghiari.

Prin viaţa, opera şi activitatea sa politică şi culturală, Vasile Goldiş şi-a înscris pentru totdeauna numele cu litere de aur în Cartea de istorie a neamului, constituind pentru contemporani şi posteritate un reper moral fundamental, iar pentru Europa Unită un model de gândire politică ce pune mai presus valorile universale ale democraţiei.

„A trăit în mijlocul arădenilor, aproape solitar, fără nici un zgomot, ascuns în modesta lui odaie de lucru de la Casa Şcoalelor, unde-l puteai găsi zi de zi, punctual înainte de orele 9 dimineaţa, până la 13 şi totdeauna după amiază de la orele 15 şi până la 18, chiar 19 seara. Era întotdeauna senin dar tăcut, departe de fasturi, care îi inspirau oroare, ci mai degrabă iubitor de singurătăţi.”
Aşa l-au perceput contemporanii, dar şi posteritatea: Un Om Mare şi modest.

SENATUL Universităţii de Vest VASILE GOLDIŞ