#ALUMNI

Dr. Silviu Crîsnic : „Nivelul pregătirii mele medicale a fost pe deplin comparabil cu cel al colegilor mei formați în Germania”

„În liceu eram nerăbdător să ajung la facultate. În facultate, abia așteptam să absolv și să încep rezidențiatul. În rezidențiat, priveam deja spre momentul în care voi deveni medic specialist. Mereu cu ochii înainte, mereu orientat spre următorul nivel. Abia la jumătatea rezidențiatului am realizat că nu am știut să trăiesc cu adevărat fiecare etapă. De aceea, mesajul meu este simplu: prețuiți prezentul. Indiferent dacă este o perioadă stresantă sau un moment frumos, intens. Timpul trece oricum, dar prezentul, așa cum este acum, nu se va mai repeta niciodată.”

          Acesta este mesajul lui Silviu Crîsnic, din familia #AlumniUVVG, pentru studenții de azi. Ne-am dorit să începem povestea lui cu mesajul atât de frumos și din suflet, al absolventului de Medicină Generală, promoția 2019. Arădean 100%, alegerea UVVG „nu a fost una legată de comoditate, ci una asumată, datorită încrederii depline în calitatea actului educațional. O încredere construită de-a lungul anilor, văzând cu propriii mei ochi nivelul de implicare, dedicare și sacrificiu investite de către tatăl meu, împreună cu ceilalți membri fondatori, în fondarea acestei universități, precum și încrederea în viziunea și potențialul de viitor pe care le-am văzut în această instituție.”

În prezent își desfășoară activitatea în Germania, ca medic specialist în obstetrică-ginecologie-mastologie: „Lucrez într-un sistem exigent, foarte bine structurat, unde standardele sunt clare, iar comparația cu colegii formați local a fost inevitabilă. Pot spune însă, cu liniște și asumare, că nivelul pregătirii mele medicale a fost pe deplin comparabil cu cel al colegilor mei formați în Germania. Nu ca o declarație de orgoliu, ci ca o constatare, care denotă faptul că baza teoretică solidă, disciplina profesională și capacitatea de a face față presiunii clinice au fost bine formate încă din anii de facultate.”

Cea mai intensă amintire din anii studenției nu este legată de un examen anume sau de o sală de curs, ci de colegi, din care, ulterior unii au devenit prieteni. Aceste prietenii au trecut proba timpului, a distanței și a drumurilor diferite pe care le-au ales ulterior fiecare dintre ei, în țări diferite. „De fiecare dată, ne aducem aminte cu drag și nostalgie de perioadele de dinaintea examenelor, de stresul real, presiune, nopțile lungi, momentele în care oboseala ne încețoșa judecata și în care ne țineam unul pe altul în echilibru, pentru a ne păstra calmul și luciditatea și pentru a ne pregăti în continuare pentru examene.

Și, bineînțeles exista și reversul medaliei. După ce presiunea trecea, știam să sărbătorim pe măsură. Astfel, medicina ne-a învățat nu doar să rezistăm sub presiune, ci și să prețuim momentele în care puteam respira. Acea alternanță între disciplină și eliberare a definit, pentru mine, esența studenției.”

Întrebat fiind despre profesorul preferat, Dr. Crîsnic  ne-a răspuns atât de frumos, încât am simțit nevoie să-l lăsăm pentru finalul interviului, și să-l vi-l transmitem exact așa cum l-a formulat : „Oricât aș încerca, nu pot alege un singur profesor. Ar fi nedrept, pentru că mai mulți dintre ei ne-au oferit ceva mult mai valoros decât informația pură, și anume contextul vieții reale din spatele profesiei.

Au împărtășit cu noi drumul lor, treptele parcurse, greutățile, situațiile tensionate, uneori absurde, alteori chiar hilare. Ne-au vorbit deschis despre eșecuri, despre presiune, despre decizii grele, iar din toate aceste povești am învățat cu toții ceva esențial: nimeni nu începe de sus. Toți pornim din punctul zero.

Această lecție a rămas cu mine până astăzi. Că nu trebuie să mă las copleșit de amploarea drumului și că progresul real se construiește pas cu pas, cu răbdare, disciplină și dorința sinceră de a învăța din fiecare etapă.”

Mulțumim, Silviu, pentru aceste vorbe minunate! Suntem mândri că facem parte, alături de tine, din familia #Alumni UVVG!

De ce nu este singur în fotografia pe care a ales să ne-o trimită? Iată : „Această fotografie îmi este aproape de suflet. A fost făcută în ziua mea de naștere, aceeași zi în care am fost examinat si am promovat examenul de specializare. Șeful meu, care m-a ghidat timp de cinci ani, m-a însoțit la examen, arătându-mi sprijinul și încrederea sa, un gest pe care nu l-a făcut niciodată pentru alt rezident în 17 ani de carieră ca șef de secție.”