În anul 1940, Baruţu T. Arghezi publică, pentru prima oară, în revista „Duminica”. Colaborează la „Gazeta literară” „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna” din Cluj, „Argeş” şi „Albina” (unde este redactor, câţiva ani).
Subiectul principal al scrierilor sale este satul, sătenii, arta şi cultura autentic ţărănească, ceea ce impunea deplasări în ţară, zile întregi pentru documentare. Sentimentul naţional al lui Baruţu T. Arghezi este trăit printr-un respect profund faţă de ţăranii români, de arta populară şi de credinţa în valorile morale creştine, de întreaga suferinţă milenară a poporului român.  
În anul 1943, la vârsta de 17 ani, tânărul Baruţu avea să-l viziteze pe tatăl său Tudor Arghezi, în „lagărul de internaţi politici” de la Târgu Jiu, fapt descris de Baruţu T. Arghezi, în volumul său „Dincolo de zare”.
În anul 1974, Baruţu T. Arghezi pleacă în Elveţia pentru tratamentul medical prelungit al fiului său. Se stabileşte definitiv în oraşul Lausanne împreună cu soţia sa, Doina – Melania Arghezi.

După anul 1989, are diverse reveniri în ţară pentru numeroase editări şi contracte literare, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1999, scriitorul Baruţu T. Arghezi primeşte Diploma concursului literar „Poèsiades” cu „Menţiunea specială” decernată de „Institut Académique de Paris”.
După 1990, Baruţu T. Arghezi continuă să publice importante volume de istorie literară, proză şi poezie, petrecând anii senectuţii la Arad, în ambientul academic al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, pentru a pune temelia, împreună cu rectorul Aurel Ardelean şi Academia Română, la Centrul de Cercetare al Literaturii Argheziene, fapt împlinit la 21 mai 2009, de ziua naşterii marelui poet al secolului XX, Tudor Arghezi.
În urma donaţiei făcute de Baruţu T. Arghezi a unui important fond de documente de arhivă şi manuscrise literare inedite, care au aparţinut scriitorului Tudor Arghezi a luat fiinţă, în cadrul Universităţii, în prezenţa Acad. Eugen Simion, reprezentant al Academiei Române, profesori universitari şi cercetători în domeniul ştiinţelor umaniste, Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene. De asemenea, în cadrul Complexului „Zărandul” al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” este deschis pentru public Muzeul de Artă „Doina şi Baruţu Arghezi”.  

În anul 2009, Senatul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad i-a acordat, Premiul „Mihai Eminescu” – pentru întreaga sa activitate literară, iar la Editura „Vasile Goldiş” University Press s-a publicat volumul „Baruţu T. Arghezi, un spirit european”.
În semn de preţuire a operei literare a scriitorului Baruţu T. Arghezi, Senatul Universităţii i-a acordat la 28 decembrie 2009, la împlinirea onorabilei vârste de 84 de ani, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, cea mai înaltă distincţie academică acordată conform Magna Carta Universitatum de la Bologna.   

Prozator de o mare fineţe stilistică, în scrierea unor cărţi apreciate de critica literară, poet, în a cărei creaţie lirică descoperim frumuseţea tainică a unor idei percepute direct cu sufletul, ziarist cu o remarcabilă intuiţie a esenţialului din evenimentele comentate, cu deosebire a celor ce au influenţat destinul României şi memorialist înzestrat cu har de bun povestitor, Baruţu T. Arghezi a fost atent în rostirea cuvintelor păstrând acea atmosferă argheziană preţuită în literatura română.                     
Acum, la Marea Trecere, îi vom păstra vie memoria prin a-i respecta întreaga operă şi devotamentul închinat literaturii.
Regrete eterne şi Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Prof. univ. dr. Aurel ARDELEAN
Rectorul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad